luni, 31 martie 2008

sâmbătă, 29 martie 2008

Înghiţitoarea de săbii



Iată şi înghiţitoarea de săbii. Spre deosebire de alţii, ea niciodată nu-şi înghite săbiile dintr-o dată, fiindcă nu-i place să se grăbească. Le mănâncă încet-încetişor, savurând fiecare bucăţică. Şi talentul ei special nu se opreşte aici. Pentru ea, porţelanul e ca un biscuite, îl serveşte la ceai. Practic devorează cărţile pe care le citeşte. Şi adoră gustul metalic al muzicii.
Din păcate, poveştile ei de dragoste nu ţin niciodată prea mult. Iubiţii ei dispar unul câte unul, nu se ştie unde sau de ce...

miercuri, 12 martie 2008

Dresorul de scaune





Desenând în timpul cursurilor, mi-a venit ideea să inventez personaje de circ. O să vi le arăt, împreună cu povestea fiecăruia. Astăzi proudlz presenting Dresorul de Scaune (desenat în timpul cursului de filosofie).
A fi dresor de scaune e o meserie foarte grea. Scaunele, după cum bine se ştie, sunt fiinţe misterioase, taciturne şi introvertite. Îţi trebuie multă răbdare ca să le dresezi, şi trebuie să ştii cum să te impui, fiindcă scaunele adoră şă sfideze autoritatea omului. Un bun dresor trebuie să-şi dea seama când anume un scaun nu se mişcă fiindcă nu a înţeles comanda, şi când e pur şi simplu încăpăţânat şi vrea să-i facă în ciudă.
Dresorul de Scaune este un adevărat maiestru, dar geniul său rămâne deseori neînţeles. De aceea el e mai tot timpul melancolico-depresiv. Prietenul lui cel mai bun este un melc, pe care îl ţine într-o colivie fiindcă se crede pasăre. Uneori noaptea dresorul îl aude cântând în somn, ceea ce e foarte straniu.

sâmbătă, 8 martie 2008

Senatul

Aşa deci.
BIEŢI MURITORI DE RÂND! Dacă n-aţi aflat încă să ştiţi că eu de două luni sunt studentă reprezentantă a secţiei de ceramică în gloriosul Senat al Universităţii!
Cum adică ce înseamnă asta? Înseamnă că eu merg la şedinţele de senat şi votez decanii şi rectorii minunatei noastre Universităţi. Voi, ca bieţi muritori de rând ce sunteţi, nu aveţi acces în asemenea locuri selecte. Deşi sunteţi prietenii mei, nu pot să vă divulg pardonsecretele din şedinţele de senat, dar iată că vă arăt în exclusivitate nişte instantanee.
Iată-mă pe mine înainte de a vota decanul facultăţii de Arte Decorative şi Design.
Şi aici, după vot, o poză de grup. Din păcate profesorii erau în contre-jour.
La şedinţa în care am votat rectorul nu a fost voie cu aparate de filmat, dar eu am făcut pentru voi câteva crochiuri rapide. Am ilustrat mai ales problema spinoasă care macină pe oricare senator: Cum anume să mănânci o bomboană fără să fâşâi ambalajul când în jur domneşte o linişte deplină?