Desenând în timpul cursurilor, mi-a venit ideea să inventez personaje de circ. O să vi le arăt, împreună cu povestea fiecăruia. Astăzi proudlz presenting Dresorul de Scaune (desenat în timpul cursului de filosofie).
A fi dresor de scaune e o meserie foarte grea. Scaunele, după cum bine se ştie, sunt fiinţe misterioase, taciturne şi introvertite. Îţi trebuie multă răbdare ca să le dresezi, şi trebuie să ştii cum să te impui, fiindcă scaunele adoră şă sfideze autoritatea omului. Un bun dresor trebuie să-şi dea seama când anume un scaun nu se mişcă fiindcă nu a înţeles comanda, şi când e pur şi simplu încăpăţânat şi vrea să-i facă în ciudă.
Dresorul de Scaune este un adevărat maiestru, dar geniul său rămâne deseori neînţeles. De aceea el e mai tot timpul melancolico-depresiv. Prietenul lui cel mai bun este un melc, pe care îl ţine într-o colivie fiindcă se crede pasăre. Uneori noaptea dresorul îl aude cântând în somn, ceea ce e foarte straniu.
